RYSZARD KUKLINSKI versus ION MIHAI PACEPA. Colonelul polonez a primit cetatenie americana de la Reagan la cererea CIA. Pacepa a asteptat-o 10 ani. VITRALII, revista veteranilor SRI, despre Cazul Pacepa – Kuklinski
“Ryszard Kuklinski a fost “obiectul” unei derogări de la procedura normală de acordare a cetăţeniei americane, pe care a primit-o la numai un an de la “trădare”, în 1982. În mod normal trebuia să aştepte zece ani. Propunerea a venit de la directorul CIA, William Casey, care-şi argumenta solicitarea către preşedintele Ronald Reagan spunând că “nimeni în lume, în ultimii 40 de ani, nu a adus daune comunismului ca acest polonez”. La acea dată, Ion Mihai Pacepa se afla în Statele Unite de patru ani! El nu numai că nu adusese comunismului “daune” asemănătoare cu Ryszard Kuklinski, însă nici nu a beneficiat de o derogare la legea cetăţeniei asemenea polonezului, primind paşaportul american după zece ani, în termen legal.”
Ilarion Tiu – Jurnalul National
VITRALII – LUMINI SI UMBRE
RYSZARD KUKLINSKI versus ION MIHAI PACEPA
DEZBATERE LA FUNDAŢIA EUROPEANĂ „NICOLAE TITULESCU”
Recenta apariţie a lucrării „Cazul Ryszard Kukliński – Un Pacepa al Poloniei?”, aparţinând cercetătorului Ion Constantin şi publicată de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, sub egida Academiei Române, a constituit prilejul unei interesante dezbateri, organizată în cadrul Fundaţiei Europene „Nicolae Titulescu” şi moderată de prof. Dr. George G. Potra, director executiv al fundaţiei.
Dezbaterea a reunit – lucru extrem de rar în alte părţi – în jurul aceleiaşi mese, reprezentanţi a două „tabere” esenţialmente diferite, respectiv istorici de renume (între care prov. univ. dr. Gheorghe Buzatu, prof. univ dr. Cristian Troncotă, dr. ist. Mircea Dogaru) şi oameni ai serviciilor secrete cu mare experienţă profesională, dintre care îi menţionăm doar pe col. (r) Filip Teodorescu şi gl.bg. (r) Petru Neghiu, preşedinţii Asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere din SRI, respectiv SIE.
Lucrarea a fost unanim apreciată drept un produs istoric deosebit, care, bazându-se exclusiv pe fapte şi documente, reuşeşte să depăşească subiectivismul, uneori pătimaş, cu care cele două cazuri au fost şi sunt în continuare abordate, atât în Polonia cât mai ales în România.
Deschizând seria Biografii, iniţiată de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, volumul – al cărui titlu a fost inspirat de cel al articolului istoricului polonez Adam Burakowski, Ryszard Kukliński – un Pacepa polonez?, apărut în revista “Dosarele Istoriei”, An. XI, nr. 3(115), 2006 – prezintă aspectele esenţiale referitoare la viaţa şi activitatea colonelului Ryszard Kukliński, cariera sa de succes în armata poloneză, motivaţiile disponibilităţii sale de a colabora cu americanii, modul în care a decurs recrutarea sa de către CIA, sau, după cum a subliniat acesta la un moment dat, felul în care el “i-a recrutat” pe reprezentanţii Centralei de la Langley, acţiunea spectaculoasă de evacuare din ţară, în împrejurările deosebit de periculoase ale instituirii legii marţiale, activitatea în SUA, drumul complicat al reglementării situaţiei juridice, revenirea în ţara natală după 17 ani, controversele pe tema „erou sau trădător?”.
Cartea înfăţişează, de asemenea, numeroasele evaluări pro şi contra Kukliński, precum şi motivaţiile acestora, incluzând opinii poloneze şi americane, dar şi pe cele ale sovieticilor/ruşilor, care nu pot ierta nici astăzi faptele colonelului polonez “trădător”. Meritul lui Ion Constantin este de a releva complexa problemă care a generat şi perpetuează controversele, respectiv cea reprezentată de motivaţiile demersului lui Kukliński şi măsura în care acestea pot fi considerate „trădătoare” sau „patriotice”. La aceasta se adaugă necesitatea, subliniată de autor, de evaluare a acţiunilor lui Kukliński prin prisma daunelor, sau, dimpotrivă, beneficiilor, pe care aceste acţiuni le-au adus Poloniei.
Ultimul capitol al lucrării – şi, evident, cel care a generat cele mai consistente discuţii în cadrul mesei rotunde de la Fundaţia Europeană „Nicolae Titulescu”– este o analiză comparativă a cazului Kukliński cu cel al generalului de Securitate Ion Mihai Pacepa, mai ales în contextul în care sunt cunoscute demersurile celui din urmă de a-şi asocia numele cu cel al colonelului polonez, fapt explicat de autor prin aceea că perceperea într-o relaţie simetrică a celor două cazuri nu ar fi decât în avantajul lui Pacepa. Ion Constantin subliniază că atât Kukliński cât şi Pacepa au ‖trădat― un regim revolut, alegând “lumea liberă”, iar reabilitarea lor s-a produs pe fondul interesului Poloniei, respectiv al României, de integrare în NATO. Asemănările însă se opresc aici, autorul analizând cu multă atenţie deosebirile, am zice fundamentale, dintre cele două cazuri.
Astfel, dacă în cazul Kukliński, “trădarea” a constituit, în ultimă instanţă, o formă de protest faţă de ocupaţia străină a ţării, în cazul Pacepa o asemenea motivaţie este exclusă ab initio. Prejudiciile aduse prin colaborarea lui Kukliński cu CIA au vizat preponderent sistemul Tratatului de la Varşovia, însă cele produse ca urmare a trădării lui Pacepa au afectat exclusiv România.
Este meritul analizei lui Ion Constantin de a nu impune concluziile sale cititorului, ci, mai degrabă, de a-i suscita interesul în abordarea nu numai a cazurilor respective cât a întregii problematici legate de modul în care se încearcă „reabilitarea” în fiecare dintre ele, şi nu în ultimul rând, dacă dorim, ca popor şi societate, să ne asumăm consecinţele unei astfel de reabilitări.
Tags: CIA, Cristian Troncota, GRU, Ilarion Tiu, Ion Constantin, KGB, Kuklunski - Pacepa, Pacepa - cetatenia SUA in 10 ani, Ronald Reagan, Ryszard Kukliński, SRI, Warsaw Pact, William Casey